Literatura

Mai mult ca sigur vi se intampla si voua sa radeti singuri, cand cititi ceva care va amuza…Eu mai rad de unul singur la diverse amintiri, dar nu despre amintiri vreau sa va scriu in seara aceasta.Le aveti pe ale voastre, va ajung.
Azi, citind o carticica in italiana, hohoteam de ras.Era vorba despre un scriitor premiat pentru o carte pe care nu o citise nimeni. Nimeni din juriu, nimeni.Felicitat, aplaudat,femei la picioarele lui, articole in toate ziarele, interviuri in tv…
La un moment dat, totusi, cineva extrem de curios vazand cartea pe biroul editorului, nu s`a abtinut si a luat`o. A deschis`o si…
Cartea era plina de foi nescrise.Nici un cuvant, nicaieri. Uluita, persoana in cauza a cerut explicatii.Scriitorul a spus senin ca era nevoie de necuvinte, de tacere, in acel moment literar.
Am ras, rad si acum, cu lacrimi…Ce legatura are aceasta cu subiectul?
Are! Pe hartia galbena gasita ghemotoc in parc am gasit desenata o femeie frumoasa, cu parul in inele si picioare lungi.Si eu care ma asteptam sa gasesc o poezie, o pagina de jurnal,cuvinte inteligente care sa ma bucure, ori vreo scrisoare de dragoste…
Am facut hartia galbena ghemotoc si am aruncat`o in primul cos de gunoi.