Povestea vietii

Se spune ca fiecare zi are o poveste a ei. Si toate gândurile noastre se aduna laolata undeva, la asfintitul soarelui si depanam povestea. Oameni, zâmbete, lacrimi, flori sau departare… sunt cuvintele ce schiteaza cadrul povestii noastre. Dar zilele trec, povestile se aduna undeva, în sipetul sufletului… si continuam sa traim în iuresul vremii. Anotimpurile se învârt în jurul nostru si, de cele mai multe ori orbecaim în cautarile noastre dupa transcendent, cautari dupa fericire ori dupa o viata mai buna. Ne furisam parca printre ani si abia când mai adunam câte unul în pumnii nostri de tarâna, ne întrebam „când a trecut… timpul?”. Si uite asa, ne`am trezit cu frunzele toamnei pe umeri fara sa stim de ce, când si cum, zgribuliti de frig si parca nestiind de ce totul, în jur, fosneste. E… iarna…!
E noapte ,e liniste iar eu scriu aceste randuri cu teama!Am citit undeva (nu mai stiu unde)ca oamenii fericiti nu pot scrie si vorbi despre sentimentele lor,despre dragostea lor! Oare de ce ? Asa ca eu, care pot sari de la o stare la alta asemeni unei pisici , pot sa scriu oricand orice .Sa fie bine, sa fie rau? Si totusi ce tristi mi se par mie oamenii care nu pot si nu stiu sa`si descrie in cuvinte sentimentele. Ma intreb, oare simt ceva cu adevarat? Dupa umila mea parere ,cei care pot intelege ce se petrece in sufletul lor au sentimente constructive si logice.Eu nu cred in iubirile care apar asa dintr`o strafulgerare,acele iubiri devastatoare,distructive care lasa urme dureroase si adanci in sufletele ranite.Oamenii care au parte de astfel de iubiri sunt aceia care se zbat zi de zi, ceas de ceas, intre dragoste si ura ,fericire si deziluzie.Acestia consuma cu repeziciune toate etapele unei iubiri si in scurt timp constata (unul dintre ei )o sila enorma si usor sau brutal ,paraseste cuplul si astfel urmele acestei iubiri (foc de paie)se vad zilnic.Am citit randurile celor singuri ,se simt pierduti,nauciti si nu inteleg cum tocmai lor li s-a putut intampla asa ceva : „Ce am gresit,cum s`a intamplat…..De ce ?” Dragii mei, sfatul meu este sa iubiti, este asa de frumos sa iubesti si sa primesti si tu la fel aceeasi iubire.Dar sa nu uitam sa fim rationali,sa fim stapani pe noi si pe sentiment ,sa stim sa daruim atat cat trebuie,sa nu sufocam cu iubire pe cei din jur,trebuie sa fim siguri ca ce e mult nu e bun de cele mai multe ori. O unda de mister,de retinere,face parte din jocul perfid al seductiei de cand lumea, dorim din suflet doar ce nu putem avea….
Cea mai frumoasa poveste ,trebuie sa fie cu siguranta a mea.Mereu de cand ma stiu ,mama imi spunea ca sunt cel mai frumos si cel mai destept,ca sunt puiul ei iubit.Pe acest principiu merg si astazi in viata spunand ca tot ce fac sau tot ce mi se intampla trebuie sa fie unic.Dar adevarul il stim cu toti, e undeva la mijloc.Oricum ,fiecare din noi de`a lungul vietii va trai povesti frumoase,va avea sentimente si trairi unice si pe toate le vom purta vesnic in suflet..

Tu ce poveste a vietii ai,e trista,e frumoasa?

Te iubesc,femeie !

Pana sa te cunosc pe tine,viata mea era lipsita de culoare,uitasem sa iubesc.Nici prin gand nu mi-a trecut ca in urma cu 7 ani o sa te intalnesc pe tine si o sa fie atat de frumos.
Tu m`ai invatat sa cred,sa sper si sa iubesc cum nu am mai iubit vreodata. Vreau sa-ti spun ca te iubesc mult mult mult  de tot si sa iti multumesc ca ma iubesti,ca ai grija de mine,ma respecti si pentru simplul fapt ca esti in viata.

Te iubi mult , AndrEEa !

“Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau persoanei iubite si de a simti fericirea ei ca si cum ar fi a ta.”